Sint pe la jumatate cu Creanga de aur, legendarul roman al lui Mihail Sadoveanu, roman stiut de mine aproape pe de rost, atit de mult l-am studiat cu creionul in mina. Fiecare timp al lecturii presupune un cititor determinat de timpul de pina atunci. Am scris la un moment dat si chiar am tiparit un eseu despre deosebirile de gind, ba chiar si de trairi, aparute din lecturile la intervale de timp ale romanului lui Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singuratate. Ca si apa fluviului in care filosoful nu se putea imbaia de doua ori la fel, pentru ca apa se schimba de la o clipa la alta, asemanator, nu sintem aceiasi in diferite momente de lectura a aceleiasi carti.

citeste mai mult...